Multe rele face-n lume nerăbdarea firii,
Când pornește ca să schimbe visul omenirii.
Sara era infertilă și-Avraam visa un fiu.
Când Agar îi naște fiul, cu el fuge în pustiu.

Îngerul o corectează, o aduce înapoi.
Răzvrătirea ne pândește, e adânc sădită-n noi.
Pavel lămurește totul căci urmașii lui Agar
Sunt cu toți urmașii firii, sunt prin Lege, nu prin har.

Îngerul rostește-un nume: numele e Ișmael,
Care-nseamnă „Domnu-aude”, dar alege ce vrea El.
El va fi rebelul lumii împotriva tuturor,
Atrăgând antipatia de la oricare popor.

Firea nu e firea păcii, ci luptă cu Duhul Sfânt,
Se căznește ca să rupă orice sacru legământ.
Dacă-ncerci chiar și o clipă s-o consideri aliat,
Legătura ta cu Domnul sigur, frate, ți-ai stricat.

Și-s vrăjmași nu doar creștinii, ci și îngerii cei sfinți
Care vin ca să-i ajute pe copii și pe părinți.
Dumnezeu nu poartă firii niciun gând prietenos,
Ci a pus-o sus pe cruce ca să moară cu Hristos.

Din respect pentru solia înțeleasă foarte greu,
Femeia Agar se roagă: „Tu mă vezi, ești Dumnezeu!”
Locul rugăciunii este pe drumul ce duce la Șur,
Dar izvorul din Golgota e mai limpede și pur.

Mulți la îngeri se închină, fie ei și îngeri buni.
Sunt religii mari în lume care fac și azi minuni.
El e Creatorul nostru și ne-ascultă negreșit
Când Îi prezentăm nevoia care-n drum ne-a copleșit.

O fântână va rămâne pentru lume locu-acel
Unde-Agar îl naște-n taină pe copilul Ișmael.
La optzeci de ani și șase Avraam e fericit,
Dar nu-i mare fericirea ce atunci i s-a vestit.

Vremurile se mai schimbă, va veni-n curând Isaac
Lui Ișmael, fiu-acesta, nu-i va fi deloc pe plac.
Va mai fi o separare și un hotărât hotar,
Poruncit de Domnul slavei între Avraam și-Agar.
Noi în viața creștinească trebuie să hotărâm:
În ce sferă ducem viața și pe ce fel de tărâm?
O trăim zilnic prin Duhul care este nevăzut
Sau prin firea cea vicleană, după ce omu-a căzut?