Așteptarea-i disciplina credinței în Dumnezeu
Ce te-ajută-n încercare, orișicât ar fi de greu.
Cine nu știe s-aștepte pe Isus din cerul sfânt
Va sfârși în necredință și-ntr-un straniu simțământ.

Va descuraja deodată, va vorbi necugetat;
Toată lumea-i vinovată, numai el e om curat.
Asta e apostazie ce-i dă lui Satan prilej
Să creeze-n omenire al sfârșitului vârtej.

C-un sfârșit de felu-acesta s-a mai confruntat și Iov,
Însă el a stat pe stâncă, n-a cedat în greu istov.
În final, Domnu-l ascultă și îl face sănătos,
Pentru că în toate-acestea el se-ncrede în Hristos.

El, Isaac, și ea, Rebeca, sunt azi triști și se agită,
O familie în Domnul și totuși nefericită.
Soția e infertilă, dar dorește un copil.
Soțul o compătimește și devine mai umil.

Le-au trecut prea multe gânduri de-ndoială și afront.
Sunt ca doi soldați în luptă ce-au căzut răniți pe front.
Duhul stă cu ei întruna și-i vorbește lui Isaac:
„Stai mai mult în rugăciune, fii lui Dumnezeu pe plac!”

Să încerce rugăciunea nu-i un lucru omenesc.
Însă ei, ca soți și oameni, câteodată mai greșesc.
Judecându-se în pripă, fac scenarii inutile,
Şi cad în descurajare câţiva ani şi luni şi zile.

Dar totul se luminează când Isaac a înțeles
Ca să-L caute pe Domnul, să se roage tot mai des.
Domnul le-a dat căsnicia și a pus în ei iubire.
Un copil este liantul și li-i dat ca moștenire.

Soții, chiar creștini în viață, trec prin valea de suspine
Ca încrederea să-și pună în Acel ce grabnic vine.
Știa soțul promisiunea lui Avraam demult făcută.
De aceea el se roagă pentru-o țintă cunoscută.

Domnu-ascultă rugăciunea soților, la amândoi,
Și dorința le-o-mplinește: nu le dă un fiu, ci doi.
Poate-i vorba de credință sau de vreo recuperare.
Dumnezeu din cer răspunde și e plin de îndurare.

Planul Lui se împlinește, nu e aproximativ,
Dacă spiritul credinței este viu și e activ.
Când Stăpânul zăbovește, e bine să-L așteptăm.
După orice rugăciune, laudă mereu să-I dăm.