Nu așteaptă răzbunarea Iosif pentru frații săi,
Ci dorește ca aceia să devină buni, nu răi.
Când păcatul se ascunde în cel ce l-a-nfăptuit,
Omul n-are propășire niciodată, negreșit.

Dar cum stăm cu răzbunarea? E legitimă-ntr-un fel?
Poate partea vătămată să marșeze spre-acest țel?
Biblia ne spune nouă, din partea lui Dumnezeu:
„A Mea este răzbunarea și-o voi face numai Eu!”

Cu mii de ani înainte de-a fi scris acest Cuvânt,
Să-l găsim cu toți în Carte insuflat de Duhul Sfânt,
Iosif, cel vândut odată la acei madianiți,
Spune fraților s-asculte toți răspunsul său uimiți:

„Nu voi m-ați vândut pe mine, ci Domnul a-ngăduit,
Ca pe toți să vă salveze printr-un plan îndeplinit.
Eu sunt azi în fața voastră liber, datorită Lui
Ce v-a pregătit salvarea, către poarta Raiului.”

Mari cuvinte ce-i acuză pe toți cei răzbunători,
Care măsluiesc dreptatea spre a fi învingători.
Iosif n-are interese pentru-ai lui sau pentru el,
Numai voia suverană ce-o găsim la Sfântul Miel.

Frații lui uimiți ascultă un asemenea verdict,
Nicio urmă de vendetă, nici miros de vreun conflict.
Nu știu dacă ei de-atuncea s-au schimbat în gândul lor
Și dacă-au știut evreii să profite ca popor.

*

Însă noi, cu Noul Iosif, ce-i Domnul Isus Hristos,
Știm să ne croim azi viața după-acest model frumos?
„Iartă-i Doamne!”, se aude de pe crucea lui Isus
Ruga Lui de mijlocire sus la Dumnezeu s-a dus.

N-a cerut El răzbunarea sau justiția divină,
Ca, în cazul Lui, să facă Tatăl Său acum lumină.
Singurul verdict valabil pentru ultimul tâlhar,
Dacă el se pocăiește, este un verdict de har.

Iosif își iertase frații, cu atât mai mult Isus
Care ne va duce-odată chiar în Patria de Sus.
Dacă vrei să prinzi prilejul și să zbori și tu cu noi,
Pocăiește-te, deci, frate, azi, când lupta este-n toi!

Diavolul se luptă strașnic să te facă să nu crezi,
Pentru viața ta trăită chiar să te înfumurezi.
Dar când stai în fața Crucii, gestul cel mai însemnat
E să-ți recunoști păcatul, și atunci vei fi iertat.