Întrebarea necredinței, cea din ignoranța ei,
O mai auzim și astăzi: „Cine sunt acești evrei?”
Însă în Egipt, atuncea când Iosif era-mpărat,
O asemenea-ntrebare pe-acei frați i-a onorat.

Totuși, în decursul vremii, cu mulți dictatori și zei,
De ar fi-ntrebat aceștia: „Cine sunt acești evrei?”,
Era alta conjunctura prin care acest popor
A trecut prin teste grele, cum va fi și-n viitor.

Ca și-n vremea când Estera ajunsese la palat,
Și Haman e chiar posibil să o tot fi repetat.
Cu o ură furibundă, ca din cuștile de lei,
A-ntrebat atunci vrăjmașul: „Cine sunt acești evrei?”

Hitler mai târziu sau Stalin, amândoi cu chip de lei,
Își întreabă subalternii: „Cine sunt acești evrei?”
Azi la ONU, cu-ngâmfare, mulți declară ca şi-atunci,
Cum spunea de mult Egiptul: “Poţi în mare să-i arunci!”

Oamenii vor azi răspunsuri la-ntrebări ce le pun ei
Cu adresă foarte clară: „Cine sunt acești evrei?
De ce vor drepturi mai multe? Sunt ei mai adevăraţi?
Ce au ei mai mult ca alții de sunt binecuvântaţi?”

Biblia ne dă răspunsul cu o voce de profet,
Însă care nu e stinsă ca să sune foarte-ncet.
Ea ne spune cu tărie, ne vorbește ca un Leu:
Israel este un nume ce-L are pe Dumnezeu.

Nu-i o ţară ca oricare, ci e Ţara lui Hristos,
Ce-a lăsat tronul din ceruri şi-a venit în lume jos.
Tot din ea vin patriarhii și profeții mari și mici.
Din credința cea creștină vin și primii ucenici.

Însă nu e doar atâta, nu-s doar fapte din trecut
Fierbe și-azi cazanul lumii cu miros de Belzebut.
Noi știm toți, din Evanghelii, că Hristosul răstignit,
Pentru mântuirea noastră, sus pe cruce a murit.

Dar a treia zi din moarte a-nviat biruitor
Și S-a arătat unora care L-au urmat cu dor.
El ne-a spus că timpu-i gata să Se-ntoarcă la ai Săi
Și să-i ducă sus în slavă din ale tristeții văi.

El ne va face dreptate nouă și lui Israel
Când, pe norul cel de slavă, va veni ca Leu și Miel.
El va întrona dreptatea pe acest întreg pământ,
Ca să știe toată lumea cine-i Dumnezeul sfânt.