Tocmai Moise, el să fie
Pedepsit peste măsură,
Când trecut-a prin pustie
Un popor întreg, se știe?
Este scris doar în Scriptură.

Uneori avem în viață
Multe întrebări, o mie,
Ca un chin care ne-ngheață
De suntem negri la față:
De ce eu și tocmai mie? !

Nu ne-a ocolit necazul
Niciodată în câmpie.
Dar pân-am trecut pârleazul,
Ne-a lovit de tot talazul:
De ce eu și tocmai mie? !

Când umblam hai-hui prin sate,
Căutând o Carte veche,
Am alunecat pe spate,
M-am lovit cum nu se poate...
De ce eu și-a mea ureche? !

Trecem tot mereu prin viață,
Câte-un ins sau ca o turmă.
Ca pe Moise ne răsfață
Domnu-n orice dimineață.
Însă cum va fi la urmă? !

Dacă răul ne ajunge,
Ca un taur în câmpie,
Care vine și ne-mpunge,
Noi strigăm: „Doamne, ajunge!”
De ce eu și tocmai mie? !
*
Dar mai este-o zi cu slavă
Când, din cerul sfânt, Isus,
Către-a cerului dumbravă,
Pe a dragostei octavă,
Ne va duce-n ceruri sus.