Dumnezeu avertizează chiar și pe un om de stat
Și prin Duhul îl veghează să nu cadă în păcat.
Totuși Moise-i foarte sigur de ce-a spus cu eul său
Când de fapt pentru Iehova el făcuse-un lucru rău.

Înainte de-o lucrare, de decizii mari și grele,
Poți să stai mai mult în rugă și să fugi de gânduri rele.
Moise n-a vegheat o clipă şi l-a-nvins un gând subtil
Singur când şi-a dat dreptate ca un răsfăţat copil.

Nu-i destul să ai dreptate într-o acțiune grea.
Oare-n inima-i de tată dragoste nu mai era? !
Moise i-a avut în față pe acei tineri evrei
Ce au străbătut pustiul în ani mulți și foarte grei.

Unii-au fost învinși de fire și de patimi fără frâu,
Când au curs nemulțumirea și sudalme ca un râu.
Totuși Dumnezeu ne cere, când ne-a-ncredințat mai mult,
Să călcăm peste durere, peste-al inimii tumult.

Mie-mi pare rău, spun bine, pentru-o astfel de greșeală
Tocmai înaintea luptei care se numea finală.
Ce era să rabde Moise, rămânând în calmul său,
Iar Aaron, ca mare-preot, să se-abțină de la rău? ! ...

Nu-i ușor cu-așa mulțime să fii calm într-un hotar,
Să-ți păstrezi haina curată, nu prin Lege, ci prin har.
Ce i s-a-ntâmplat lui Moise se poate-ntâmpla oricui
Care nu e plin de Duhul, ci e plin de firea lui.

Totuși Domnul cu-ndurare, sus pe muntele Tabor,
L-a primit târziu pe Moise, cu-al iubirii Sale dor.
Dacă vreți să fiți pe munte cu Isus, Mirele Sfânt,
Fiți prin har, și nu prin Lege, încă de pe-acest pământ!