Iona este foarte-aproape de al nostru caracter,
Bun judecător în toate pentru oameni fără cer.
Fără cer și fără milă, cum și Iona nu-i milos,
Însă totuși ne vorbește de Domnul Isus Hristos.

Prin pedeapsa ce-o primește Iona e un tip profetic
Ce se-aseamănă cu Domnul doar la modul antitetic.
La venirea Sa în lume Mesia nu Se opune
Ci-Și petrece viață toată doar în post și rugăciune.

El aduce doar salvarea, nu mânia viitoare,
Care va veni, știm bine! , însă e departe-n zare.
El ne cere pocăința și e fericit când vine
Omul păcătos să scape de pedeapsă și rușine.

Nu-i o mare bucurie pentru Mielul de pe cruce
Că e un tâlhar acolo ce în flăcări se va duce
Nevăzând în El salvarea și-mpăratul glorios
Ce Se va întoarce-odată pe pământ, în lume jos.

Iona a avut păcate, dar Hristos e pur și sfânt,
Și-a luat povara-n spate a întregului pământ.
Și cu prețul suferinței, de care Iona-i străin,
A plătit iertarea noastră și suntem liberi deplin.

El la ucenici Se-ntoarce să le spună: „Pace vouă!”
Ei cu toții L-au crezut și aveau ochii de rouă.
Au scăpat de îndoială, de-orice schismă vinovată,
Căci aveau acum în ceruri chiar pe Dumnezeu ca Tată.

Spune-ne tu astăzi, Iona, sol înfrânt și îmbufnat,
Ce ai fi făcut cu Domnul dacă nu te-ar fi iertat? ! ...
Mielu-i cheia biruinței prin moarte și înviere,
De ne pocăim cu toții, cum Cuvântul Lui ne cere.