Habacuc e cârtitorul ce-i lipsit complet de pace
Când aude-o profeție care minții lui nu-i place.
Azi e doborât de gândul că Cel Sfânt „greșea” chiar ieri.
De aceea Îl așteaptă sus în Turnul de vegheri.

Cine poate-a-i înțelege crezul său să i-l urmeze
Și în veghe necurmată el să stea pe metereze? !
Cât era de grea pedeapsa, Domnul Își iubea poporul
Și Îl pregătea în taină pe Isus ca Salvatorul.

Domnul știe și sfârșitul cum știm noi tot ce se spune
De aceea El vorbește despre-o nouă națiune
Care va veni la urmă cu o mare pocăință,
Pe Mesia să-L primească prin cântare și credință.

Habacuc se pregătește să înfrunte orice criză
Așteptându-L pe Mesia doar prin a credinței miză.
Chiar când pomii nu-și dau rodul și nu va mai fi mâncare
El, profetul, se încrede în Acel ce-i sfânt și mare.

Bucuria-l urmărește și îi dă puteri să meargă
Prin puterea de credință lacrimi și dureri să șteargă.
De prin valea umbrei morții el merge spre înălțime,
Ca să prindă Duhul slavei cu frecvențele sublime.

Ca cerboaicele aleargă la izvor de apă rece
Timpul său de rugăciune pentru Domnul a-l petrece.
Dar mesajul său se-ndreaptă spre psalmiștii adorării,
Precum a cântat Maria aria răscumpărării.

Dacă vrei tu, frate dragă, să cânți astăzi ca profetul
Cheamă-n rugă și cântare pe părinți și tineretul.
Să scăpăm de orice criză și să-L lăudăm pe Domnul
Ca dușmanii toți să plece și să biruim și somnul.

Nepăsarea-i vinovată ca și lipsa rugăciunii,
Precum în poporul nostru este somnul rațiunii.
Duhul strigă: „Deșteptare! Sus, fecioare înțelepte!
Nu-L lăsați pe-al vostru Mire ca în inimi să v-aștepte!”

Strângeți azi ulei cu râvnă, ungerea din Duhul Sfânt,
Să fiți gata de Răpire prin al Domnului Cuvânt!
Va veni, căci nu se poate să ne uite chiar Isus,
Care, pentru noi, la Tatăl plin de slavă El S-a dus.

Nu e loc de întristare cum și Habacuc a scris.
Iată Se întoarce Domnul să ne ducă-n Paradis.
Noapte nu va fi acolo, nici durere și nici plâns.
Vom primi cu toți răsplată pentru snopii ce i-am strâns.