Duhul Sfânt mereu ne-nvață să dăm cinste și-ascultare
Domnului Isus din slavă care-i Fratele mai mare.
Cum El S-a supus tot timpul Tatălui pe orice cale
Numai Lui să ne supunem sus pe deal sau jos în vale.

Ascultarea nu-i ușoară când firea se răzvrătește
Și din starea răstignirii ne amenință și crește.
Dar știind acestea toate, Domnul ne-a trimis Duh Sfânt,
Prețioasa Lui comoară, cea din vasul de pământ.

Asta-nseamnă renunțare, să călcăm pe-al nostru eu,
Ca să-L ascultăm în toate pe Fiul lui Dumnezeu.
Din convingere smerită, ea, Mireasa lui Hristos,
Mirelui se va supune într-un mod evlavios.

Însă Biblia ne-arată că supunerea se cere
Nu numai pe verticală, ci-o vedem și-n alte sfere:
În familia creștină între soț și-ntre soție,
Duhul vrea doar ascultare și doar pacea Lui să fie.

Între frații de credință ce compun comunitatea,
Unde-avem asigurate dragostea și libertatea,
Toți suntem chemați de Duhul la supunerea frățească,
Pentru ca în felu-acesta Domnul să Se proslăvească.

În supunere există și încredere deplină
Că nu vom rămâne-n beznă ca să nu mai fim lumină.
Oamenii spre noi se uită, la defectele umane,
Dar Cuvântul sfânt le scoate, chiar de-am trece prin prigoane.

Dacă vine-un vânt puternic scuturând un măr cu roadă,
Cad doar mere viermănoase și ajung călcate-n stradă.
O prigoană nu ne-aduce doar dureri și prejudicii,
Ci și bucurii în Domnul, cum aveau toți ucenicii.

Să gândim ce scopuri bune scoate Dumnezeu din toate
Marile noastre necazuri, din durerile-ndurate.
Va veni în ceruri clipa când ne-om bucura de ele,
Căci acolo-n Raiul nostru nu sunt lacrimi printre stele.

Un creștin cu răzvrătire, ce nu vrea să se supună,
Nu-i născut din Duhul slavei, ci-i din lumea cea nebună.
Diavolul îi umple coșul minții sale vinovate
Cu tot felul de fantasme și gândiri întortocheate.

În supunere există rațiune și onoare,
Cum Hristos a dat din lume Tatălui Său ascultare.
Să urmăm acest exemplu mare și desăvârșit,
Pentru că Mirele nostru niciodată n-a greșit.