Sângele a curs șuviță din tot trupul lui Isus,
Când acel soldat al Romei plin de ură L-a străpuns.
Azi, cu Duhul împreună, ce-a venit din veșnicie,
Iată, sângele și apa dau aceeași mărturie:

Că atât de mult iubit-a Dumnezeu lumea întreagă,
Încât hotărî să moară chiar Ființa cea mai dragă.
Astfel dragostea cerească, ce-i la om cu neputință,
A făcut ca cel ce crede să vină la pocăință.

Cine crede-n Jertfa sfântă, în Domnul Isus Hristos,
Va fi izbăvit de toate, cât ar fi de păcătos.
Va primi o viață nouă, viața veșnică în dar,
Nu prin meritele sale, ci prin credință și har.

Să dăm lumii mărturie despre ce-a făcut Isus
Când în viața noastră goală dragostea Lui s-a impus.
Ne-a dat Duhul Cincizecimii cu eterne mângâieri
Și a pus în duhul nostru de trăire noi puteri.

Peste tot în lumea noastră să fim astăzi martori vii
Pentru cei ce n-au credință în Isus și veșnicii.
Ei toți pun la îndoială Biblia cu-al ei cuvânt
Și mai cred că viața toată ține doar pân’ la mormânt.

Însă din mormântul rece S-a sculat Isus Hristos
Să ne-arate adevărul proaspăt și victorios,
C-a învins pe totdeauna pe Satan și boldul morții,
Deschizându-ne spre ceruri ușa și zăvorul porții.

Iată-aceasta-i moștenirea celui care sincer crede
Și apoi venind din slavă pe Isus, Domnul, Îl vede.
Vor striga îngeri din ceruri: „Cine este Împăratul?”
„Este Domnul nostru tare și viteaz cum nu e altul!

Ridicați-vă privirea chiar acum voi, porți de slavă,
Ca să intre Împăratul către-a cerului dumbravă”.
Unde visul nu se curmă și-i deplină fericirea
Ce prin cruce și-nviere ne-a adus-o-n dar Iubirea.