Cînd îi devenise un obicei,
L-am întrebat pe unul: De ce bei?
Şi-mi răspunse cam cu haz:
-Să uit de belele,să uit de necaz.
-Şi după ce te-ai îmbătat,
De toate astea ai uitat?
-O, nu! Am văzut cînd m-am trezit,
Că mai multe necazuri au venit.
Păi toată plata din buzunar ,
Am lăsat-o la cîrciumar.
Hai, că de bani nu-mi prea pasă
Dar am spart ce-aveam prin casă,
Mi-am bătut copii,nevasta,
şi ce crezi că după asta,
Deavolul n-a spus ajunge
Lovit cu capul plin de sînge
Cînd m-am trezit credeam că-i vis,
Eram la poliţie închis!
Hainele de pe mine..
Rupte de imală pline,
Apoi am mai aflat,
Că două trei amenzi mi-au dat.
Că ceva pagube-am făcut
Am spart vitrine,m-am bătut,
-Destul!-i-am spus,şi l-am oprit,
Dacă băutura necazul ţi-a-nmulţit
Şi sînt convins că şi viaţa ţi-a distrus,
N-ai vrea s-o laşi ,să vi azi la Isus?
-Ba da! Vreau să-L urmez cu-adevărat,
Că deavolul m-a înşelat;
Mi-a spus că sticla,mă face să uit de belele,
Dar uşa am deschis cu ea.. la multe rele.
mi-au placut mult poeziile scrise de tine si in fiecare gasesti un talc si o povata care chiar merita sa le iei in seama. De la Timisoara toate cele bune