Fericita așteptare se va termina curând.
Vine Cel ce ne cunoaște fapta noastră și-orice gând.
Mă întreb c-un fel de frică: Sunt eu gata pentru El? ;
Să las totul pentru ziua când Se-arată blândul Miel?

Pregătirea pentru Nuntă este-un episod vital
Pentru Cel ce navighează către-al veșniciei mal.
Când Isus ne stă la cârmă, într-un mod viu și profund,
N-avem teamă nicio clipă că ne vom duce la fund.

Marea-aceasta este lumea cea cu duhuri și pirați
Ce adesea se strecoară chiar printre surori și frați.
Cum să lupți să fii integru, pentru cer imaculat,
Când te vezi trădat de oameni, sedus și abandonat?

Nu-i mirare că la ușa ce-n curând se va-ncuia
Vor veni în mod fățarnic unii ca să bată-n ea.
Însă Domnul le va spune: „Să plecați cu toți de-aici!
Nu v-am cunoscut vreodată, nu vă știu ca ucenici!”

Când vedem credința urii ca ciupercile crescând
Într-o lume înșelată cu-așteptări false în gând
Să citim atenți Scriptura cu cele zece fecioare
Și c-un mire ce se-ntoarce pentru marea sărbătoare.

Erau ele pregătite dacă totuși mai dormeau?
Unele strângeau uleiul, altele-l disprețuiau.
Da, au auzit strigarea pentru toate ca un semn.
Însă n-au fost toate apte pentru-acel moment solemn.

Unele-au intrat la nuntă, altele erau afară,
Protestând cu vehemență printr-o plângere amară.
Mirele e fără vină, poate doar că-ntârziase.
Dar la câteva fecioare pregătirea eșuase.

De-ar fi fost la interviuri acele zece fecioare
Să răspundă întrebării pusă pentru fiecare:
„V-ați luat cu voi ținuta? Pentru nuntă sunteți gata?”
Ce ar fi putut răspunde? Că se va întoarce roata?

Nu au fost prevăzătoare, n-au știut deznodământul.
N-au știut cum să împace pe loc cerul cu pământul.
Cum să fii, iubit creștine, pregătit tu pentru Nuntă
Într-o singură secundă, dacă nimeni nu te-ascultă?

Nu secunda e de vină, ci chiar viața ta întreagă,
Ce-ai trăit-o-n nepăsare. Nu ți-a fost Scriptura dragă.
N-ai iubit nici rugăciunea, nici vegherea-n adunare,
Unde mergeai ca la teatru ca să faci doar o plimbare.

Te uitai la mulți de-acolo c-un ochi critic și sever
Și te îndoiai c-aceia vor putea ajunge-n cer.
Nu ți-ai pus, deci, niciodată inima ta pe altar
Să primești o viață nouă, prin credință și prin har.

În zadar îți spun frățește: Domnul vine! Maranata!
Ai tu hainele albite? Pentru Nuntă ești tu gata?
Pregătirea nu-i de-o clipă, ci ea ține toată viața,
Când cu sârg și-nsuflețire îi urmezi lui Crist povața.