Suflă vântul deznădejdii c-o putere tot mai mare.
Necredința e lovită și se plânge foarte tare.
Nu-i asta o premieră sau mirare pentru sfinți
Care trebuie să rabde și să strângă-ncet din dinți.

Oamenii ce fac doar răul pentru că-s prea democrați
N-au nici minte să priceapă că ei sunt manipulați.
Este-un duh expert în toate, care trage mii de sfori
Ca să-i tulbure pe oameni zi și noapte, până-n zori.

Ei nu vor decât putere, să conducă numai ei.
Nu se văd în rând cu alții dacă sunt ca niște lei.
N-au nevoie nici de sfaturi, nici de oameni înţelepţi.
Ei se cred stăpâni pe lume pentru că sunt buni şi drepţi.

Deznădejdea îl omoară pe-acel om fără credință,
Când nimic nu-i merge bine pe un drum de neputință.
Dumnezeu îi pune piedici ca-n vechime lui Dagon
Să se teamă filistenii de al lui Iehova tron.

Suflă vântul deznădejdii printre filisteni cumplit
Pe când mulți dintre aceștia în mari chinuri au murit.
S-au decis toți filistenii să dea chivotu-napoi
Și să pună astfel capăt unui timp de greu război.

*

De fapt omenirea-ntreagă e-n război cu Dumnezeu
Și nu vrea ca să-nțeleagă care este rolul său.
Oricât este de-avansată lumea în tehnologii
Ea nu poate să-I ia locul Celui Sfânt din veșnicii.

Dumnezeu Își ia tributul din economia ei
Și lovește fără milă țări întregi cu oameni grei.
Vremea a luat-o razna prin ciudate fenomene.
Și politica, se vede, că se scaldă în extreme.

Se urăsc unii pe alții oameni serioși, cuminți.
Prin științele oculte îi atacă dur pe sfinți.
Da, Satana se răzbună pe-orice om, în orice loc.
Dacă vede că-i aproape ceasul când va arde-n foc.

Noi simțim cum vântul urii ne-a tot dezbinat prin țară
Și vedem cum acest spirit ne cam face de ocară.
Spre-a-l putea opri să sufle să-L chemăm pe Duhul Sfânt
Să oprească debandada urii de pe-acest pământ.

Dumnezeu doar prin iubire ne-a salvat din mari păcate,
Când Hristos spre Căpățâna a purtat crucea în spate.
Suflă vântul deznădejdii dar putem ca să-l oprim
Dacă-n inimă și-n viață noi pe Domnul Îl iubim.