Mirele din cer e gata. Ai ulei în vas de-ajuns?
Ești în viață plin de Duhul? Ești al Domnului tău uns?
Ungerea nu este-un premiu, amănunt facultativ,
Ci-i condiția vitală pentru cer să fii activ.

Dacă-n inima ta arde dorul după-al tău Isus
Se consumă-ncet uleiul și nu vei avea de-ajuns.
Fă apel la rugăciune, în acest din urmă caz,
Ca să traversezi cu bine al vieții greu necaz.

O femeie prea săracă, văduvă în anii grei,
Cu o datorie mare a venit la Elisei.
Şi atunci profetu-i cere ca mergând în alte case,
Prin vecinii de pe stradă, ea să strângă multe vase.

Să găsească și s-aducă vase multe, vase goale,
Cu uleiul să le umple pe a rugăciunii cale.
Dumnezeu prin mulți lucrează dacă îi mobilizăm
Și în lupta rugăciunii pentru ei agonizăm.

Văduva cu datoria poate că suntem chiar noi,
Neajutorați de nimeni când trecem prin mari nevoi.
Pentru noi profetul este chiar Fiul lui Dumnezeu
Ce ne cheamă-n rugăciune pentru tot poporul Său.

Datoria uriașă pentru care a murit
Însuși Mielul sfânt pe cruce și prin har ne-a mântuit
Se plătește mai departe de Biserică și frați
Prin uleiul care curge către cei îngenuncheați.

Noi suntem țeava de aur cea prin care curge Duhul
Ca prin tot aportul nostru să umplem de rugi văzduhul.
Să plătim din datorie pentru lumea vinovată
Oamenii la El să vie pentru viața lor iertată.

Să tresară iar bolnavii, orbii, șchiopii și ologii
Și să strige cu putere chiar în uşa sinagogii.
Datoria noastră-i mare. Zi de zi noi s-o plătim
Ca să dăm o socoteală pentru felul cum trăim.

Mirele ceresc Se-ntoarce să-Și culeagă iarăși rodul,
Cel prin care Duhul slavei I-a sfințit deplin norodul.
Cum stăm noi cu datoria? Ne-am rugat cu toți și-am plâns?
Pentru ceruri cu grăbire câte vase noi am strâns?

Încă Domnul mai lucrează, botezând cu Duhul Sfânt,
Care pune-n noi comoara, în vasul cel de pământ.
Să pornim cu râvnă mare în lucrarea lui Isus
Care vine să ne ducă-n Ţara dragostei de sus.