Satan mi-arată aşa ca prin fum,
Birturi şi crîşme mereu pe-al meu drum.
Mă cheamă năuntru un duh diabolic,
Dar nu mai vreau să devin alcoolic,
Nu mai vreau să mă uit îndărăt,
De alcoolul lui să mă îmbăt.

Aflat-am o cale ce duceîn sus
Şi merg înainte,pe ea e Isus.

Am fost beţiv şi-n nopţi tîrzii
Băteam soţia, băteam copii.
Le luam pîinea de la gură
Cu sticla mea de băutură,
Şi cînd de tot m-a despuiat
M-au dus la dezalcolizat.
Dar...totul a fost în zadar,
De sticlă m-a prins dorul iar
De-acuma mai înverşunat,
mai deseori m-am îmbătat!

Dar azi,pe oameni îi prinde mirarea
Ce n-a putut face dezalcolizarea,
Făcut-a mîna tare a lui Hristos,
Duhul de-alcool din mine l-a scos!

Acum,el nu e mort,e doar afară
Şi-ncearcă să mă cheme iară .
Colegul de muncă mă cheamă mereu
-Hai la o bere, plătesc eu!
Mă cheamă prietenii la un pahar,
Dar asta înseamnă să-mi bat joc de har.
De Isus care m-a eliberat,
Şi m-a scos din ghiara acestui păcat.

Mă chamă vecinii mă cheamă,mă cheamă,
Dar de la un timp băgat-au de seamă
Că-n mine toate s-au schimbat,
Şi-atuncea nu m-au mai chemat.

Acum acel care-i cheamă sînt eu,
Să le vorbesc de Dumnezeu.