Pierdut în lume


Îți vezi copilul
Pierdut în lumea asta mare
Cu mâinile încrucișate
Privești la el,
Nu poți să faci nimic,
Căci s-a pierdut încet
De pe cărare,
Iar inima te doare,
Ți-i sufletul pustiu.

Și te gândești
Cât poate să îl doară
Pe Dumnezeu,
Căci e Tatăl ceresc,
Pentru copii Lui
Din lumea întreagă,
Ce sunt căzuți
Și sunt pierduți.

Tu ca părinte
Vii cu-a ta durere,
În fața tronului
Lui Dumnezeu
Și ceri cu lacrimi,
Să-ți de-a mângâiere
Să-ți scoată
Ai tăi copii din noroi.

Iar Domnul așteaptă,
În tăcere,
Așteaptă fii rătăciți,
Iar cu durerea Lui, de Tată,
Strigă la îngerii cei sfinți;
Aduceți înapoi copiii mei
Scoateți-i cu toții din noroi,
Spuneți-le că îi iubesc
Și-i vreau în raiul meu ceresc,
Dar înainte îi curățesc
De tot ce este pământesc.

Off Doamne,
Cât ești Tu de bun,
Cum ne primești
La Tine acum,
Când nimeni
Nu ne întinde o mână,
Să ne ajute în furtună.
Tu ești prezent mereu
În umbră,
Aștepți să te strigăm
Pe nume,
Doamne Isuse,
Îndura-te de mine
Și de ai mei
Copii pierduți.