Să nu te faci singur păstor,
Că nu vei fi de ajutor
Pentru adunare,
Dacă n-ai chemare!
Slujba,e de Domnul dată
Corinteni aşa ne-arată,
De EL slujbele-s rînduite,
Nu de oameni împărţite!

Cînd o slujbă de sus vine,
Asta vede orişicine,
Şi dacă Domnul păstor te-a pus,
Îţi dă şi darul de condus.

Păstor nu te face-aşa dar,
O legitimaţie-n buzunar.
Nici fotografii, nici vre-o hîrtie
Nici documente, cu ştmpilă fie.
Nici de computer nu ţie dată
Pe-o hîrtie frumos ornamentată,
Nici neamurile, nici vre-un vecin,
Ci Acel ce e divin!
El a rînduit în adunare
Slujbele la fiecare!

Nu rîvni să fi păstor,
De nu-mplineşti ce eşti dator.
Dacă n-ai macar nici glasul,
Ca turma să-ţi urmeze pasul,
De n-ai revelaţii divine,
Vine turma după tine?!

Nu te face-n veci păstor,
Dacă oile îţi mor;
Cea pierdută nu-i căutată,
Cea rănită nu-i legată,
Celălalte risipite,
Lupul cîte una-nghite
Hai,.. nu spune prea uşor,
Că şi-atuncea eşti păstor
Treci cu turma nu odată,
Prin locuri unde nu e apă.
Dacă n-ai de sus stofă...
Nu eşti decît catastrofă!

Păstoria nu-i un joc,
Adormire în cojoc!
Păstoria-i slujbă mare,
Dragoste, sacrificare..
Şi dacă cumva, o doriţi,
Cum se cade păstoriţi!!!