Și chiar dacă suntem praf de stele
Și le privim cu drag și dor... pe ele
Chiar dacă inima ne freamătă de dor, de cer înstelat
Chiar dacă meditezi la geamul casei, pe-nserat
Acolo, unde universul tău ai crede că e terminat
Te vede El, din cerul cu stele limpezi de iubire
Și se oprește în taină, cu a Sa mărire
Să mai aline și răni sângerânde, și doruri ce așteaptă a fi împlinite
Veni-va ziua celor hotărâte
Dar nădejdea ta că El veghează, nu ți-o pierde
Mai stai o clipă iar de veghe
Fii treaz și slujește cu iubire... în smerenie
Cu dragoste și bunătate, făcând și curățenie
Prin gânduri ce nu-s bune, prin fapte necurate
Să poți gusta apoi cu bunătate
Din roada Duhului de viață
Ca să îți dea putere și speranță
Că după ploi și vânturi reci
Tu, robul bun, aștepți să mergi
Și să pășești cu ajutor de Sus
Că pentru El ai fost ales, în oastea Domnului supus
Rămâi Lui veșnic credincios!
Și din iadul veșnic vei fi tu scos!