Copil, ființă minunată
Ce-atâtea taine ne ascunzi,
Viața ta neîncercată
E pildă pentru cei flămânzi.
Doi ochi senini privind spre stele
Cum văd-n-orice un curcubeu,
Mănuțe mici, cinci degețele
Ce ar putea-mblânzi un leu.
Și vorbe dulci, chiar încâlcite
Ce adevăruri mari ascund,
Ating chiar inimi împietrite,
Aprind din nou focul in rug...
Chiar oameni mari și înțelepți
Rămân uimiți in fața ta,
Se spulberă pe dată ura
Pătrunsă de iubirea ta.
Da, lumea toată-i doar cenușă,
Păcatul a făcut-o-așa,
Dar tu, copil, ai o comoară
Pe care orișicine-o vrea.... și-aș vrea și eu să fiu ca tine,
Așa de bun și iubitor,
Dar mulțumesc ca stai cu mine
Și mă înveți încet, sa zbor...