“Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc,
Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ev. Ioan 14:1-2)
Trăim vremuri grele, zilele din urmă,
Când iubirea-i stinsă și credința mică,
Zilnic, la tot pasul, lumea pare-o turmă
Dezrădăcinată, îmbrăcată-n frică.
Suflete murdare își ascund păcate,
Lupi în piei de oaie predică iubirea,
Duhuri necurate mișună în noapte
Și natura însăși și-a pierdut menirea.
Cerul se destramă, răul se ascute,
Mările se varsă, munții se despart,
Egoiștii-adună vrute și nevrute,
Puțini se căiesc pentru-al lor păcat.
E uitat Cuvântul, pacea și iertarea,
Lumea bea păcatul din al morții râu;
Tremură pământul, arde nepăsarea,
Ura naște monștri, lacrimi și desfrâu.
Necredința râde, fără de rușine,
Sărăcia cheamă boli și suferinți,
Chipul neascultării, lipsei de iubire,
Frânge-n teascul urii fii, bunici, părinți.
Oameni fără milă siluiesc dreptatea,
Buna cuviință e doar un dicton:
Unde este cinstea? Unde-i bunătatea?
Lumea noastră, astăzi, e un Babilon.
Unii merg cu Domnul, alții cu Satan,
Unii în lumină, alții spre abis;
Fiecare suflet își alege-n viață
LOCUL, despre care Dumnezeu a scris.
*
Omule, ce ești trecător prin lume,
Ce dorințe ard în inima ta?
Cȃnd te v-a chema Dumnezeu, pe nume,
La sfȃrșitul vieții, în ce loc vei sta?
Veșnicia nu e vis, ori nebunie;
Viață, după moarte, este! Și se știe.
Și sunt două locuri:
Unul de suspin,
Altul, de iubire și de pace plin!
Fugi de “strălucirea” și iubirea lumii
Și ridică-ți ochii din strȃnsoarea humii.
Vino în lumina Domnului Cristos
Și alege locul Cerului frumos!
Ȋn aceste vremuri aspre și urȃte
Să nu rȃzi de Domnul și de cele sfinte.
Lasă șoapta firii și lumescul vis
Și alege locul de Isus promis.
Domnul este Calea vieții și iubirii,
Salvatorul veșnic, VIU, al omenirii.
Vino, cu credință, pe al crucii drum
Și alege locul cu Isus: Acum!
Nu e timp de “poate”, ori “să văd”, “nu știu!”
Zorii altei lumi sunt de-acum în prag:
Dacă vrei un LOC cu ISUS Cel Viu
Vino, azi, la El, suflet scump și drag!
Florești, Cluj