Un gânditor spunea-ntr-o zi
În trista-i cămăruță:
”Prea mândru sunt să cred c-aș fi
Descins dintr-o maimuţă! “
Că nici mirificul apus,
Nici valurile mării,
Destine și secunde nu-s
La voia întâmplării...
N-am luat fiinţă din neant,
Din timpuri siderale,
Ci Dumnezeu, El ne-a creat
-Urmare-a voii Sale!
Nu pot să cred că din nimic
Am trup, și chip, și cuget,
Sau metamorfozat în timp
Am dezvoltat un suflet...
Mulțumitor și mulţumit
-Spun cu dezinvoltură
Că Dumnezeu mi-a dăruit
Statut de creatură!
De Dumnezeu am fost zidit,
La El mă voi întoarce...
Când toate se vor fi sfârșit
Mă va primi în pace!
Slazburg, 02.07. 2019