E scurt firul vieții...
autor: Samy Lupu

Sunt doar o scânteie, un apus de soare
Un picur de apă, în râul grăbit,
Iar anii mei sunt, petale de floare
Nici bine nu-ncep și s-au isprăvit

Cum roua dispare în rază de soare
Cum frunzele cad si se vestejesc,
Așa trec și eu, o umbra prin vale
Rămane doar urma, pe unde-am pășesc.

E scurt firul veții, nu știu când e gata
Nu știu când stăpânul va spune; destul.
Poate mai sunt ani, sau poate îndată
Cădea-voi ca frunza bătută de vânt...

Traiesc cu speranță, cu dorul în suflet
Când viața aici pe pământ voi sfârși,
Zadarnic să nu fi fost al meu umblat
Sa-l văd pe Isus, cel mai scump și iubit.