Şi totuşi, Doamne! ...

Şi totuşi, Doamne, după ce-ai creat
Pe-ntâiul om cu Tine-n asemănare
Cu-a Ta Fiinţă în slava creatoare...
După căderea-n groaznicul păcat
Pe veci ca pradă, Tu nu l-ai lăsat
Morţii, ce s-a crezut stăpânitoare.

O, şi prin fapta sa de neascultare
Chiar de Ţi-a sfidat voinţa sfântă
Ca să cunoască moartea cruntă...
Tu-ntinsu-ia-i colacul de salvare
Prin Jertfa cea răscumpărătoare
Sus, la crucea Golgotii-n izbândă!

Le-ai pus nădejdea în „Sămânţa”
Ce le-o veni-n har într-ajutorare
Să poarte lupta cea izbăvitoare
Pentru-a obţine-n cruce biruinţa,
Cum declarată a fost făgăduinţa
Zdrobind şarpelui capu-n salvare.

Flavius Laurian Duverna
07 iulie 2019