Cuvinte n-am de-ajuns, Isus,
Să-Ți laud măreția,
Dar, Rabi, vreau să-Ți mulțumesc,
Pentru tot harul ce-l primesc,
Tu îmi ești avuția!

Cu ce-aş putea a-Ți răsplăti,
Imensa-Ți bunătate?
Când norii mă împresurau
Și valuri grele mă loveau,
Tu le ştiai pe toate!

Şi nu pășeam singur pe drum,
Era doar o părere!
Tu m-ai purtat pe brațul Tău,
M-ai ocrotit de tot ce-i rău,
Primit-am mângâiere!

O, văd atât de bine-acum,
Când a trecut necazul,
Că tot ce îmi spuneam că-i rău,
A fost gândit de Dumnezeu,
Să pot să-nfrunt talazul!

Mi-ai luminat întregul chip
Și inima și starea,
Isus, m-ai binecuvântat,
Cu mult mai mult din ce-am visat,
Tu îmi ești desfătarea!

(Nu e ușor când şchiopătez,
Să merg pe cărăruie,
Dar eu Îl strig când nu mai pot,
Domnul oștirii, Savaot,
Pe înălțimi mă suie!)

Mă iartă dacă vorbe n-am,
Isuse, Doamne sfinte,
Dar Tu cunoști ființa mea,
Iubirii ce ai pus în ea,
Nu-i trebuie cuvinte!

Ea-nfăptuieşte ce e scris
Şi face doar ce-i bine,
Căci se cuvine şi e drept,
Cât bate inima în piept,
Să Te-onorez pe Tine!

10/07/19, Barcelona- Lucica Boltasu