" Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau " Psalmul 139: 16.

.. .. .. ..

Trimiteţi către slavă rugăciuni şi plângeri,
De ce trimiteţi nenăscute voci de îngeri ?
O sumbră ceaţă înconjoară citadela,
Nemângăiată plânge peste vremi Rahela,

Misterioasă jale i s-a dezvelit pe faţă:
A fost numai o noapte...fără dimineaţă ?
Nici plânset, nici surâs la căpătâi,
Nici gângurit şi nici o zi dintâi .

Un cântec jalnic se aude, un prohod...
Ce clonă-l înviase iarăşi pe Irod ?
Un ţipăt de copit trezeşte Rama:
Nu mă ucideţi!Încă n-am zis mama!

Ascultă-i!...pruncii nenăscuţi imploră şansă:
" Mămica noastră, scoală-te din transă ! "
Guriţe-şi caută sânii, vor să crească,
Dar mai întâi lăsa-ţi-i să se nască.

Doar un coşmar poate ucide-un vis,
Un înger îţi vorbeşte prin cuvântul scris :
" Ascunzi umbrirea vieţii-n tine - mare har ! "
Nu rupe firul vieţii, moartea-i un coşmar.

Familie de astăzi tandră şi creştină,
Dă ochilor ascunşi un licăr de lumină,
Vei naşte cu durere lacrime postume,
Când nenăscut îngropi, copilul fără nume.