Ai milă, Doamne!
Suferința mă toropește...
Îndură-Te, Doamne!
Tristețea tot crește.
Mă frânge durerea,
Lovește val după val.
Amară e îngrijorarea,
Se strecoară demențial.
Rugăciunea-i fără vlagă,
Nu atinge ale cerului înălțimi,
Inima mi-e beteagă,
Inundată în lacrimi.
Rugăciunea abia șoptește,
Cere milă, îndurare,
Inima în lacrimi se topește,
Cere semne de înviorare.
Urletul durerii urcă la cer?
Foșnetul frământărilor,
Peste noapte, de ce nu nu pier?
Lasă Doamne, harul îndurărilor.
Omul cade sub crucea durerii,
În lacrimi se-îneacă, cerșind,
În vremea încercării,
Îndurare cu disperare dorind.
Clipele dureroase stau pe loc,
Suferințele nu mai dispar,
Rugăciunea cuprinsă de foc,
Caută cu ardoare a Domnului har.
De n-ar fi nădejdea iubirii divine,
Disperarea cu siguranță m-ar ucide.
Dar simt că îndurarea vine,
Când e vremea, Domnul decide.