Și ce ușor mi-e să mă las de Tine...
Așa ușor mă lepăd precum Petru,
Așa ușor privesc doar înspre mine,
Și uit adesea că te afli-n centru.

Așa ușor privesc spre zări îndepărtate...
Și uit prea des să mă mai bucur de prezent.
Trec multe zile binecuvântate,
Doar în suspine-mi amintesc că ești omnipotent.

Și ce ușor mi-e să nu te găsesc...
Când nici măcar nu te-am mai căutat.
Și cât de greu îmi e sa-ți mulțumesc,
Nerealizând că viața mi-ai salvat...

Așa ușor privesc spre tot ce e greșit...
Răul ce-l văd în alții e clar mai rău ca răul ce e-n mine.
Mândria-mi spune că tot ce am, merit
Și uit că tot ce am de fapt nu-mi aparține.

Și ce ușor mi-e să te-nvinuiesc pe Tine
În zilele ce nu-s cum aș fi vrut...
Te rog adu-mi aminte ca Tu știi ce-i mai bine
Și că voiai să eviți ceea ce eu nici n-am știut.

Cât de ușor mi-ar fi de te-aș lăsa să lupți Tu pentru mine,
Atât de bine-ar fi de m-aș încrede-n planul Tau...
Că-orișicând: și-n fericire, și-n suspine,
Tu lângă mine-ai stat și sta-vei tot mereu.