De-atâtea ori am spus: Eu nu mai pot!
Renunț la tot căci nu mai am putere,
Mă vedeam slab, străin, neputincios,
Cu suflet amărât, plin de durere.
Când am crezut căci totul s-a sfârșit,
Sunt prăbușit în pulbere și tină,
Un glas duios lăuntric mi-a vorbit:
Eu pot să-ți dau din pacea Mea divină.
Eu pot să-ți dau belșug de bucurie,
Și liniștea pe care o dorești,
Cu Mine tu vei fi plin de tărie,
Cu Mine-n orice lucru izbutești.
Am privit cerul și plin de speranță,
M-am ancorat de cer, de Dumnezeu,
Pot totul în Hristos, am siguranță,
Cu El străbat, chiar de urcușu-i greu.
Privesc la ținta care-mi stă în față,
Isus Hristos, El e Reperul meu,
Cu El pe cale în această viață,
Ajung sigur în cer la Dumnezeu.
Nădejdea mea și scutul meu puternic,
Isus Hristos, cel care m-a salvat,
Numele Lui cel sfânt de laudă-i vrednic,
El este Domn și mare Împărat.
Amin!