Nici nu mai știu...

Nici nu mai știu de câte ori,
Te-am căutat tainic în zări...
Întunericul nopții zăbovea,
Ruga mea, cerul căuta.
Nici nu mai știu de câte ori
M-ai ridicat, ai lăsat vindecări,
Zid Te-ai pus în fața furtunii,
M-ai luat pe brațele iubirii.

De Tine Doamne, nu mă las,
Chiar de e ciobit al meu vas,
Căzut și în cuptor de foc,
Zdrobit de trecători în mers,
Bucăți din vas împrăștiate,
Știu că Tu mi le aduni Doamne
Încet, încet și ciob cu ciob,
Milă să ai, de al Tău rob.

Nici nu mai știu de câte ori
Zilnic Isus Te-am răstignit!
Nici nu mai știu de câte ori
În aceiași zi, Tu m-ai iertat!
Te-ai îndurat și m-ai salvat.
Nu m-ai lăsat împovărat.
Ai coborât, m-ai pus pe stâncă,
Blând mi-ai șoptit: Copilă, ascultă!

Fața inundată-n lacrimi,
Dorul de Tine... inima-mi seacă;
Gândul trist străbate negrii nori,
Glasul meu în rugi... Te cheamă...
Vino! ... O, Doamne... Vino degrabă!
Mă urmărește... lumea vicleană,
De Tine caută să mă despartă,
Să-mi pierd dreptul de fiu, la Tată.

De câte ori, nici nu mai știu
Alături ai fost de mine-n pustiu...
De atâtea ori ai coborât...
Nu m-ai lăsat să fiu pierdut.
M-ai ridicat, m-ai pus pe picioare!
Cu drag m-ai luat în brațele Tale!
La Tatăl mijlocești zilnic pentru mine
Pentru iertare și mântuire.

Nu mai zăbovi, coboară...
Vino! O, vino! ... Noi Te așteptăm! ...
Greu încercările ne apasă,
Vino! ... Nu ne lăsa să pierim,
Doamne, alături de Tine dorim
Trezi stăm, pe nori să Te vedem,
Să Te întâmpinăm cu Osanale!
Apoi, cu toți să plecăm spre zare...


PATTADA/22/07/2019