( Mamei mele )

Dacă m-ai aruncat
de Sus,
lasă-mă să cad
pe un pământ
gras şi mănos,
Părinte.

Să prind rădăcină
îndată,
să încolţesc
într-o altă existenţă,
după ce voi fi murit
sufocată de seva
de Viaţă.

Şi apoi,
călătorind pe un spic,
să mă întorc
pe acelaşi drum
al seminţei
în Mâna Ta,
de Tată Bun.
Ca să fiu iar
aruncată-n pământ,
şi să mai mor o dată.

Să înmulţesc Lumina
cu o rază,
pădurea cu o frunză,
râul cu altă undă...
Şi Cerul cu încă
o stea.
Inima Ta,
cu inima mea.

( Bucureşti, Ianuarie – 2013; din volumul "Reverii relate" )