Stare de dezastru

Geme pământul sub blestem
De-atât de cruntă apostazie
Ce-i promovată cu mândrie,
Căci oamenii nu se mai tem
De-a Domnului mare mânie.

Pentru ei, nu mai sunt taine,
Credinţa-n Creator dispare -
Şi-n libertatea cea mai mare
Frunze ca-n Eden pun haine,
Cumva, poate c-au salvare.

Ei au uitat, cum Dumnezeu
N-a acceptat a lor lucrare...
Ci-n grija-I nespus de mare
Dup-al păcatului pas greu
Le-a acordat har şi-ndurare.

Revino Doamne-n harul Tău,
Că-n Valea Plângerii amare
Cu ochii plânşi şi-n lăcrimare
Stând sub puterea celui rău -
Poporu-adastă a Ta salvare!

Căci milioanele de lacrimi -
Stau în burdufuri la păstrare
Pân-la-acea zi de răzbunare,
Ca mărturie a lor, la patimi,
Pân-la vremea de-ndreptare!

Va veni timpul să nimiceşti -
Pe cei ce n-ascultă Cuvântul,
Pe cei care distrug pământul
Şi-n judecăţi să-i prăpădeşti,
Ca-n vijelii, când sufă vântul.

Flavius Laurian Duverna
29 iulie 2019