Rugăciune

Autor: Un simplu om | Album: fara album | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de ghermanpaul90 in 10/08/2019

Referințe

Geneza 3 | Psalmii 62 | Filipeni 2:6-30

Geneza 3:1 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”
Geneza 3:2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.
Geneza 3:3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”
Geneza 3:4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri,
Geneza 3:5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Geneza 3:6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Păcatul lui Adam
Geneza 3:7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.
Geneza 3:7 Sau: cingători.
Geneza 3:8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8 Evreieşte: vântul.
Geneza 3:9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”
Geneza 3:10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”
Geneza 3:11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
Geneza 3:12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
Geneza 3:13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
Geneza 3:14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.
Geneza 3:15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Geneza 3:16 Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”
Geneza 3:17 Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;
Geneza 3:18 spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.
Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”
Geneza 3:20 Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii.
Geneza 3:20 Adică: Viaţă.
Geneza 3:21 Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.
Geneza 3:22 Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”
Geneza 3:23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
Geneza 3:24 Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Iau o clipă de răgaz
Și nu fac haz de necaz,
Ci îmi plec inima toată
Înaintea Ta, o, Tată!

Nu mă tem să-mi cercetez
A mea viață și-al meu crez,
Deși știu c-am să găsesc
Mult cusur, și nu greșesc.

Temeri, lupte, necredință,
Uneori și neputință,
Munți uriași, de netrecut
Ce-mi spun să mă dau bătut;

Când îmi plec a mea ureche
Și ascult de vocea veche,
Ce seamănă îndoiala,
Necredința și răceala

Printr-o simplă întrebare:
“A spus El – Dumnezeu – oare?
Chiar Îi pasă oare Lui
De viața orișicui? !”

Atunci sigur, pas cu pas,
Necredința eu o las
Orizontul să-negrească,
Bucuria să-mi răpească…

Trist și foarte apasat
Viitorul mi-ar fi dat,
Dacă n-ar fi-n cer un Tată
Care tot ce vrea să poată!

El îmi dă în suflet pace
Și în iaz stânca preface,
Cremenea-n izvor de ape,
Ai Săi fii ca să adape!

El mi-e locul de scapare,
Cetățuia mea cea tare!
Stânca-n care mă încred
Și la care eu alerg!

Da, tu, suflete al meu,
Pace ai in Dumnezeu!
Pe El Îmi întemeiez
A mea viata si-al meu crez!

De sunt slab, mă va-ntări
Și-n beznă lumin-a fi;
Când pe drum voi luneca,
Dreapta Lui mă va ținea!

Zice că mă va-nvăța,
Calea mi-o va arăta;
Mă va scoate la loc larg,
Căci al Lui sunt și-I sunt drag!

El pe cale va schimba-
‘n veselie jalea mea,
Ca să-i cânte inima
Și mută să nu mai stea!

De aceea Te aștept,
Înaintea Ta mă plec,
Mă smeresc în Fața Ta,
Și cer, căci Tu îmi vei da!

Mă-ndemni să caut, să bat,
Căci ușa ai descuiat.
Și îmi spui “Sunt Tatăl Tău -
Te ajut, căci ești al Meu!”

Dacă omul rău ce-i tată
Dă fiului pâini - nu piatră,
Cu cât mai mult voi da eu,
Căci nu-s om, ci Dumnezeu!

Din iubire-n moarte-am dat,
Al Meu Fiu pentru păcat;
Ca să poti și tu, copile,
Să guști toate cerurile!

Tu dar, la Fiul privește,
Cum a Mea voie-mplinește
Privind spre ce-I pus ‘nainte
Și crezând al Lui Părinte!

S-a smerit și-a ascultat,
Tot Cuvântul ce I-am dat!
De aceea al Său Nume
-I cel mai înălțat pe lume!

De vrei mântuire, slavă,
De Cuvânt s-asculti degrabă,
Căci cel ce va birui,
Cu Mine-n Etern va fi!

Această poezie a fost scrisă cu Biblia în mână, întrețesând conținutul mai multor promisiuni ale lui Dumnezeu pentru mine și pentru tine.