Noaptea nunții
Frumoase-ți sunt picioarele-n sandale sfinte
Ca ale purtătorilor de vești dorite!
Iar coapsa ta, Mireaso, e rotundă, tare,
Conturul ei e-o za de lănțișoare!
La mijloc, mă îmbeți cu o cupă de vin!
Trupul ți-e snop de grâu încins cu crini,
Sânii îți sunt gemeni din căprioare,
Iar gâtul alb-un turn de fildeș, tare!
Ochii tăi-iazuri din Hesbon, de-azur,
Nasul ți-e drept cum e-n Liban un turn!
Părul tău moale-i purpură regală,
Și-un Rege-ai prins în lunga lui beteală!
Statura ți-e precum finicul la cules
Iar gura ta îmi toarnă pe buze vin ales!
Splendidă ești Iubito, și dulce în plăceri,
Ca strugurii ai sânii și cu parfum de meri!
„Iubitule, a Ta sunt! De mă dorești, să vii
Să poposim în sate, să dormim pe câmpii!
În zori să vedem via -dacă a-nmugurit
Să cercetăm și rodiul- care a înflorit!
Acolo, între mandragore, parfumată,
Dragostea mea o vei avea pe toată!
Cu roade vechi și noi Te-am așteptat:
Deasupra ușii, eu Ți le-am păstrat!
Știu un cuplu-sunt trecuți acum de 50 de ani, dar tot afectuoși, care în noaptea nunții doar au citit împreună, pe roluri, „Cântarea Cântărilor”. Apoi au adormit, căci erau obosiți....