Laudă Creatorului!



Psalmul 146
 "Lăudaţi pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!"



Când zăresc soarele cu plete de aur,
Ce împarte în jur lumină și lauri,
Sufletu-mi zvâcnește sub haina de tină;
-Slăvit să fii, Doamne, izvor de lumină!

Îngerii îî deschid încet a sa poartă,
El pornește zâmbind pe eterna roată,
De lumină e plin carul său de aur;
-Slăvit să fie în veci, al nostru Faur!


Împarte voios raza sa albă, caldă,
Și la praful umil, și la casa înaltă,
Ciocârlia se înalță, cântă în zori;
"-Există un mare și măreț Creator!"


Ridic și eu spre cer brațele de tină,
Căci și în ele e un strop de lumină,
Ce capătă aripi și se înalță mereu,
Vestind slava și lumina lui Dumnezeu!


Sufletu-mi tresare sub haina de tină,
Strigă;"Sunt un strop din Râul de lumină,
Părinte ceresc am eu, dincolo de nori;
Ce mare și măreț e al meu Creator!"



Floarea soarelui privește până târziu,
Luminătorul creat de Domnul cel Viu,
Mă simt și eu floare, din soiul "Păcătos",
Îmi întorc capul după Soarele Cristos!


Laudă -L, soare, călător neobosit,
Laudă -L, mierlă, prin al tău scump ciripit,
Laudă-L pe Domnul, și tu, suflet al meu,
Laudă -L, căci El este Părintele tău!


Cu harfă din cascade, fluier de izvor,
Cântă natura "Ce mare Creator!"
În ciripit de păsări și parfum de crini,
Îți cânt un imn de slavă, Creator divin!