E prea puţin.

Eu n-am avut un cuget rău, N-am fost în viaţă un călău, Pe Dumneueu l-am aşteptat să mă ajute în nevoi, Am vrut să am ce-aveţi şi voi, Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?
Mă-nsufleţea acelaşi dor ce-l văd în ochii tuturor, N-am vrut să fiu mereu argat şi toţi poruncă să îmi dea, Voiam s-ajung un " cineva", Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?
Dorinţa de-a urca mereu o ai şi tu - spre Dumnezeu. Clipa s-ajungi încoronat o tot aştepţi cu dor nespus, Mă vreau printre cei mari inclus, Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?
Dacă greşesc...? Sunt muritor, Câţi nu greşesc la rândul lor ? N-am vrut, dar am alunecat
în lucruri ce le-am jinduit, Tot omul este prihănit,
Doar n-ai să-mi spui că e păcat?

:::::::::::::::::::::::::::::::::


Nu ştiu...dar, uite-am cugetat
ce-i de folos cu-adevărat:
Secretul unei fericiri ţi-l spun, va trebui să-l spun,
Nu stă în faptul de-a fi bun,
Stă-n jertfa unei mari iubiri,

Nu în iubirea pentru eu ,
Ci-n dragostea de Dumnezeu, În harul ăstei legi rămâi,
Mereu încrezător, supus,
Harul vorbeşte de Isus, El ne iubise mai întâi.

Păcate şi fărădelegi,
Asupra-I le-a luat întregi
pe toate câte le-am făcut...
Hai omule spre clipa ta
Şi nu mă vei mai întreba
aşa ca-n vechiul timp trecut.

Întreabă-te cu gând schimbat:
Doamne! Ce fac eu, nu-i păcat ?
Acesta-i singurul traseu
ce te va duce spre răsplată.
Învredniceşte-ţi viaţa toată
cu o trăirea-n Dumnezeu.

La câte întrebări ţi-ai pus,
Ai un răspuns deplin: Isus !
Nu-i nume-aici mai scump, mai drag
în care să te mântuieşti,
Ce bine-ar fi să îl primeşti
străine călător pribeag.

Peste al tău trecut pătat,
Se pune harul minunat,
primeşte-l astăzi pe deplin,
Lasă-ţi în grabă lumea ta
Hai vino şi nu amâna,
La ce renunţi...e prea puţin.

Amin.