Bunule învățător, vreau să fiu mai silitor
Ce să fac, cum să trăiesc... viața să o dobânesc?
Te rog Doamne mă învață, cum să mă comport în viață...
Ce să fac, ce să nu fac; să trec al vieții prag!

Domnul Isus la-ntrebat, pentru ce mă numești „Bun”?
Tu nu ști că Dumnezeu, este singurul stăpân!
Poți fii tu fruntaș de seamă, orice lucru fi-va scrum
Însă numai Dumnezeu, singurul El este bun!

Dragul meu tu știi porunca, ca să te păstrezi curat?
Să nu ai altă femeie, doar nevasta ce-ai luat!
Să nu furi, să nu ucizi, să nu minți că e păcat...
Pe părinții tăi copile, sper că tu i-ai respectat!

Toate aceste lucruri Doamne, ba și altele la fel
Le-am păzit cu strășnicie, nu m-am lepădat defel.
Chiar din tinerețea mea, am păzit Cuvântul Sfânt
Totul eu am împlinit, de când trăiesc pe pământ!

Auzind acestea Isus, l-a privit și l-a iubit
Pentru că știa că omul, a răspuns corect, cinstit.
Însă Domnul știa toate, știa că este legat...
De averi și avuții, de bacnote și palat.

Îți lipsește un singur lucru, de vrei să fi fericit
Vinde tot ce ai pe lume, la săraci dă miluit!
Astfel o să strângi comoară, sus în cer la Dumnezeu.
Iar acum urmează-mă! După cum ți-oi spune eu!

Auzind acestea bietul, tânărul bogat sărac
Să reunțe la veșminte, să renunțe la palat,
Să renunțe la valută și la aurul curat...
Având viața înainte... întristat el a plecat.

Ați văzut? Le zise Domnul! Greu se mântuie bogații,
Cei cei au poziții, funcții, regii și toți împărații.
Neputință e la oameni... ca să lase ce-i a lor...
Să primeasă-n schimb viață, de la Tatăl Creator!

Tu iubite ascultător, care ai primit azi harul
Să-ți vorbească Dumnezeu, ai uitat cumva Calvarul?
Inima nu-ți coloctește la Cuvântul ce ți-e spus?
Să lași lumea, să lași totul! Să-l urmezi azi pe Isus!