Adun scântei din gândul meu buestru,
L-au spulberat furtunile de stele,
Îl jăruesc la Cruce, sub căpăstru,
Să-l curg în lacrimile rugii mele.

Ca mâine se va întrupa în faptă,
Rod renăscut al facerii de bine,
Când voi zbura spre Ţara mult visată,
Ca pe-o cunună-l voi lua cu mine.

Am fost şi eu un gând al Tău, Stăpâne,
M-au spulberat furtunile astrale,
Tu m-ai adus la Crucea Ta, din Tine
M-am renăscut un rod al Jertfei tale.

Puţin, puţin în vale voi mai plânge
Şi voi zbura cântând Noua Cântare,
Cu haina curăţată în Sfânt Sânge,
Gând întrupat în Dragostea Ta mare.