O lacrimă se furişează în ascuns,
În colţul ochiului rece, transfigurat,
În bezna nopţii sufletul urlă răpus
Parc-ar fi robul durerii, neiertat.
Vocea sufletului suie până la cer;
Primeşte-mă Tată, sunt eu copilul Tău!
Resetează-mi paşii pe Cale, ca să nu pier,
Spre veşnica cetate, spre al meu Dumnezeu!
Vindecă-mi neputinţa Stăpâne Isus,
Că fără Tine n -am putere, sunt învins!
Sângele divin şi pentru mine a curs,
Îmbracă-mă-n haina albă ca-n paradis!
Şi-mi ţese-n piept un nume sfânt, nemuritor,
Din razele Iubirii desăvârşite,
În inimă să curgă curatul izvor
Spre Împărăţia ce vine, Isuse!
Amin!