1. Din lanţuri sfinte, puse peste braţe,
Din oful greu, ivit din suferinţe,
Privirea ta arată o tristeţe
Ce seamănă cu un fior de moarte
2. Dar dragul meu, zrobit de suferinţă,
Te rog, îndreaptă-ţi ochii spre a Mea lumină;
Căci ochii care-ţi plâng fără dorinţă
Sunt rodul Meu spre binecuvântare
3. Şi veşnicie de îţi pare clipa,
Aşteaptă izbăvirea cu răbdare;
Căci Eu te luminez cu-a Mea iubire,
Şi îţi aşez cununa de-ndurare