Nu-i iertare fără de căinţă.
Fără remuşcări iertare nu-i.
Rece când rămâne-a ta fiinţă.
Nu primeşti iertarea Domnului.

Dar când tot lăuntrul tău se sfarmă
Când ţâşneşte-al lacrimii izvor,
Mila cea din cer bogat coboară
Şi primeşti iertarea-aşa uşor!

Înnoită îţi va fi fiinţa,
Viaţa sfântă-n tine va-nvia.
Ce putere-ascunde-n ea căinţa!
Şi ce har măreţ cuprinde-n ea!