"Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu
sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care
are să fie descoperită faţă de noi. " (Romani 8:18)
Cât de mare-i preţul vieţii ce odată tot apune!
Dar ea merită alături cu cea veşnică-a o pune?
Merită să pui alături încercarea de-o clipită
cu răsplata glorioasă ce va fi în cer primită?
Merită să-ţi pierzi credinţa pentru-o trecătoare lipsă?
Pentru-o clipă de-ncercare veşnicia să-ţi stea-nchisă7
Binecuvintează, dară, un necaz, o strâmtorare!
Ai fost astfel găsit vrednic să fii pus la încercare!
Cine-ncearcă-n foc metale care n-au nici o valoare?
Aurul se-ncearcă astfel!
Strălucirea-n foc răsare!
încercarea e dovada că în tine este aur.
Dar e-amestecat cu zgura.
Dumnezeu, ca Meşter Faur,
trebuie prin foc să-l treacă spre-a-i verifica tăria.
După locul încercării vei cunoaşte bucuria.
Linişieşte-te, tu, care eşti supus la încercare!
Dumnezeu Se-ncrede-n tine, vede-n tine o valoare.
Dacă-ar şti că te vei pierde, focul chiar acum l-ar stinge.
N-ar îngădui, fii sigur, de tine a se atinge.
Domnul pe cei slabi îi cruţă şi îi lasă-n voia firii.
Dar aceştia, vai, nu gustă bucuria izbăvirii.
Fii convins: cu cât mai mare e acum o încercare,
cu-atâta bucuria va fi mai strălucitoare.
Şi, ca să o strângi în suflet ca pe-o binecuvântare,
nu e preţul încercării pe potriva ei de mare!
Versurile izvorate dintr-un suflet sincer sunt ca niste petale dintr-o floare - frumos mirositoare - si ca niste picaturi de roua, ca sa ne aduca noua - cititorilor -, cautatorilor comorilor de valori si culori noi, mangaiere si putere, incurajare si dezlegare de lumea de tina, ca sa patrundem in Lumea miracolelor de Lumina Divina si sa simtim ce-i fericirea-n durere, cand lacrimile incercarilor ne cer o clipa de linistire si de meditare, chiar de visare, in „bucuria incercarilor", intelegand gandul din versul cu adancul adevar experimentat de Tatiana si pus ca un giuvaier - din mister, in drumul spre Cer, prin experiente dure, devenite lectii de adevar, in inima din poezia „Picaturi de absolut": „cine-ncearca-n foc metalele care n-au nici o valoare?"...
Doar credinta in Dumnezeu a autoarei „Picaturilor de absolut" puteau sa-i dea taria sa exprime indemnul optimist, chiar si in momentele vietii mai rele, mai grele... E un tunel de lumina, de speranta si de eterna liniste si pace divina, in inima, sufletul si viata cuiva care stie ca nu este pe pamant la intamplare, ci a fost creat pentru a fi format sa fie mostenitor ca fiu al lui Dumnezeu. Si ne ramane, ca un giuvaier, din mister, in drumul spre Cer, sintagma frumos formulata, in ideea exprimata, ca o concluzie a incercarilor noastre, in scoala dura a vietii pe pamant: „Cu cat mai mare e acum o incercare,/ cu atat va fi odata bucuria mai stralucitoare".
Sa nu uitam: Doar credinta in Dumnezeu ne da tarie si bucurie, in orice fel de circumstante am fi pe acest pamant, caci ea ne lumineaza nadejdea si certitudinea fericirii vesnice cu Dumnezeu, in Cerul Sau...
* 18/11/'06
E-mail:[email protected]
Domnul sa te binecuvinteze! Impresionant!!!
Tare!!!!!!!!!!!