Alergare
autor: Samy Lupu

Mi-e sufletul uscat în goana vieții,
Privirea din pământ nu o ridic;
Alerg, alerg, din zorii dimineții,
Cu pumnii să adun măcar un pic.

Mi se usucă lacrima pe față
Și cântecul se stinge fără grai.
Cu pașii mari, cu inima de gheață,
Alerg să am, mai dulce al meu trai.

Adun cu mâinile mereu gunoaie
Și îndeajuns parcă nu-i niciodat'.
Trec printre valuri mari, printre șuvoaie,
În sus, să mai privesc parc-am uitat.

Aș vrea să mă opresc din alergare
Și să adun în suflet bucurii,
În rugă, părtășie și cântare,
Să îmi alin iar dorul inimii.