Spunea scumpul meu frate,
O, cine mă va izbăvi,
De-acest trup de moarte?
Doamne, Tu în mâna Ta mă ții.

Isuse, Tu privești spre mine,
Și vezi că grea e lupta mea.
Harul Tău mereu mă ține,
Vreau să fac doar voia Ta.

Descopăr în mine-o altă fire,
Un alt trup, de Tin' străin.
Când voi avea doar fericire?
Când voi fi ca Tine deplin?

În același timp, Isus,
Îți mulțumesc că văd ce zace-n mine.
Îmi ridic ochii în sus,
Și din nou strig către Tine.

Strig ca Tu să mă izbăvești,
Sunt sătulă, Doamne, nu mai pot.
Tu înspre mine te rog să privești,
Sufletul de lacrimi e plin tot.

M-am săturat de mândrie, mânie, gelozie,
De invidie, de răutate.
Doamne, dă-mi biruință mie,
Fă-mă plină de bunătate.

Isuse, Tu știi că de luni întregi mă lupt,
Să birui cea mai mare poftă.
Ea mă lovește crunt,
Îmi dă durere multă.

De pofta firii pământești,
De pofta ochilor, Isus.
Te rog, Tu să mă izbăvești,
Inc-o dat', privesc în sus.

Și știu că a biruinței zi,
Va veni în curând.
Isus, înspre mine vei privi,
Și mă vei găsi de bucurie săltând.