Nu mi-ai vorbit o vreme și mă-ntreb,
De Ți-am greșit cumva, o, scumpe Tată,
Dacă-i așa, mă urcă pe Horeb
Şi-arată-mi drumul bun încă o dată!

Un rug aprins să-mi fie înainte,
Să mă proştern în clipa cercetării,
Prin Duhul Sfânt să-mi dai învățăminte,
Să pot s-aud din nou chemarea zării!

Deschide Tu zăvoarele ce încă
Mă țin departe de desăvârșire,
Eliberat, să mă așezi pe Stâncă,
Să-mbrățişez curat, a Ta jertfire!

Să nu mă las condus decât de Tine,
Chiar dacă toți din jur mă ponegresc,
De crezul meu să nu-mi fie rușine
Şi tuturor să spun că Te iubesc!

Mă prelucrează după sfânta-Ți voie,
Să pot ajunge-n cerul glorios,
Să Te ascult așa cum făcu Noe
Să-Ți calc pe urme, Domnul meu Cristos!

Iar de mai vin momente de tăcere,
Când nu aud nici tunet, nici şoptiri,
Să-mi dai Isuse sfântă mângâiere,
Puteri de sus şi doruri în priviri!

Cu Tine vreau să fiu pentru vecie,
Când îmi vorbești să știu a Te-asculta,
Tăcerea Ta, solie să îmi fie,
Să-nvăț Isus, să fac doar voia Ta!

29/08/19, Deva- Lucica Boltasu