Ridic privirile Sus, Sus la Ţara mea,
Acolo Tată ne-aştepţi în Casa Ta,
Acolo vreau s-ajung, să fiu biruitor,
Să uit de lumea hazardului muritor!
Seminţele Iubirii plantate în noi,
Sunt lăstarii de viţă din sfântul Altoi!
Dar câţi înţeleg ascultarea de Cuvânt
Când lumea-i distrusă de Satana flămând?
Şi câţi vor percepe umbrele din vise
Îmbrăcate în cuvinte potrivite?
În urma timpului sunt clepsidrele taifun,
Îngrozite-s şi ele de un mers nebun!
Omule, ridică privirea la cer, Sus,
Până mai e timp întoarce-te la Isus!
Va veni o zi cu o Lumină clară,
Şi vei urca-n cer, în noua Primăvară!

Amin!