Când furtunile vieții se abat asupra ta,
Povara te apasă, simți aripile grele
Încerci din răsputeri ca să mai poți zbura
Îți spun să nu renunți, ci ‘nalță-te spre stele.

Nu lua exemplul vrăbiilor din zori
Ce zboară doar puțin, și se ascund de ploaie
Ci uită-te la vultur, se-nalță peste nori,
Se-ndreaptă înspre cer, să caute din nou soare.

Te sfătuiesc să lași povara la crucea Lui Isus
Singurul loc în care tu fi-vei transformat,
Ca mai apoi, liber sufletul să se înalțe-n sus
Spre Cel ce cu putere te-a eliberat.

Deschide acum, din nou, a tale aripi de vultur
Și caută drumul ce duce spre Lumină, te înalță,
Căci vine ziua-n care cu-adevarat te bucuri
Primind aripi de înger, să zbori spre vesnica viață.


Ce minunata zi, când toți ca îngeri vom zbura
Cu slavă și mărire de El vom fi-mbrăcați
Și-n cor de osanale un cantec vom cânta
De sfântă bucurie, că am fost salvați.