Ca un izvor secat
autor: Samy Lupu

Ca un izvor secat sunt uneori,
O urmă unde-a fost un râu odată.
Iar crăpături adânci îmi dau fiori,
Fața de lacrimi iar îmi e brăzdată.

Mă simt golit și sufletul mă doare,
Căci nu mai picură un strop măcar.
Un lut uscat în razele de soare,
Nu am nici cântec, nu am nici altar.

Sunt copleșit și gânduri mă frământă;
Nu mai am pace, nu mai am alin.
Stau fără de puteri în vale-adîncă,
Plin de amar și de-ndoială plin.

Un pom uscat, mă simt în vântul aspru,
Cu ramurile frânte de furtuni.
S-a înnorat și cerul cel albastru
Și-așa trec zile, săptămâni și luni...

Te rog apleacă-Te din nou spre mine,
Așează mâna Ta pe rana mea.
Ridică-mă din valea de suspine
Și pune-mă din nou pe Stânca Ta.