Adie vânt răzleţ din necuprins,
Ploaia de frunze s-aşterne domol,
Īn jocul de-o clipă, în vals timid
Parc-ar vrea să urce-n copacul gol.
E toamnă iar şi cerul ne răsfaţă
Cu albastrul senin de Voroneţ,
Nori strălucitori ca floarea-n glastră,
Cheamă omul truditor la ospăţ.
Toamna-i bogată, belşug din toate,
Stau sub ochii noştri ca un festin.
Veselia-i mare c-avem roade,
În cămară şi hambare e plin.
Ridică-ţi privirea mai Sus, la cer,
Cu mâini ridicate să-I mulţumeşti,
Stăpånului divin, Emanuel,
Că toate-s binecuvântări cereşti!
Amin!