Plecat din depărtare, Moș Crăciun,
Venea din nou la noi pe-același drum,
S-aducă cu desaga din străbuni
Povești și jucării la pruncii buni.

Și mai ales povestea-adevărată
Cea mai frumoasă care-a fost vreodată,
Cum Fiul Cel de sus veni la noi,
Și S-a născut în iesle, între boi

Dar s-a oprit aicea in Banat,
Și-n săptămâna aceea s-a luptat
Cu moșul Nicolae cel nebun
Ce îl ura cumplit pe Moș Crăciun.

Căci ani de zile nu a acceptat
Să fie Moș Gerilă botezat
Și-acum voia să-i fure tolba toată,
Dar mai ales, povestea-adevărată.

Și-n duhul, Și puterea lui Irod,
Trimise împăratul cel nerod,
Soldați, dar nu romani ca și pe vremuri,
Soldați români dotați cu AKM-uri.

Să-mpuște chiar pe trepți de catedrală
Trăgând rafală-n plin după rafală,
Copii cuminți și mame din cetate,
Ce-un Tatăl nostru au spus și Libertate...

Efrata se muta în Timișoara
Și-un țipăt se auzi în toată țara
Rahelele-și plângeau durerea-n vânt
Căci fiii lor n-avură nici mormânt.

Acesta a fost Crăciunul cel mai trist
De când eram copil, de când exist...
Pe străzi cernite colindau năluci
Iar brazii îi tăiarăm pentru cruci

Dar Pruncul n-a murit, nici Moș Crăciun,
Ci anu-acesta, iarăși e pe drum
S-aducă 'n loc de jale, bucuria,
Și pe Isus 'napoi În România.

Amin