Plec și eu...
autor: Samy Lupu

Cănd văd cum se topesc cei dinainte,
Cât suferă cu-amar și plâng din greu;
Cu teamă și sfială de părinte,
Privesc, știind că-ndată urmez eu.

Când văd bătrâni cu fața veștejită,
Mă-ntorc și-n ochi privesc copilul meu.
Și inima în piept, parcă-i oprită
Știind că nu e mult, urmez și eu.

Când peste groapa rece cade lutul,
Privesc la ceas și-apoi la Dumnezeu;
Nu este mult, mă cheamă jos pământul,
Lacrimi îmi curg, îndată urmez eu.

Aș vrea în orice zi, tot mai aproape,
Mai strânsă mâna-mi fie tot mereu.
Ținând Cuvântul, fugind de păcate
Știind că nu e mult și plec și eu.

Vine o zi; vreau sau nu vreau, ea vine,
Când despărțit voi fi de ce-i al meu.
Unii vor plânge poate cu suspine;
Atunci e ceasul când mă duc și eu.

Aș vrea să știi că pleci și tu îndată,
Chiar de-ai trăit mai bine sau mai greu.
Fii pregătit, cu inima curată,
Să poți să-L întâlnești pe Dumnezeu.